oglindire

ti s-a intamplat vreodata sa dormi atat de bine si sa te trezesti atat de rau? si starea de dimineata sa se perpetueze pe intreaga zi, adaugadu-se la fiecare sfert de ora o doza mai mare si mai mare de nervozitate?
simti ca umbla ceva prin tine, peste tot, misuna si te zgandare si te face sa vrei s-o iei la fuga, iti misti necontrolat picioarele pana cand simti ca te arde scaunu'... asa a fost azi!
faceam un fel de haz de necaz pe tema asta, desfasurand o intrega teorie despre cum umbla dracii prin mine sau viermisorii..
problema e ca fara sa constientizez, starea asta mi-a fost indusa, de fapt ea nu s-a declansat dimineata ci mai probabil chiar de aseara, a fost un lack of confidence in altcineva, ca atunci cand tai o bucata mica mica dintr-un fir de ata si-l legi la loc, el merge mai departe, totul de la distanta arata la fel, nimic schimbat.. dar acolo undeva a fost o ruptura si am impresia ca ambele capete de fir o recunosc.
ceea ce e de dorit si de cele mai multe ori se intampla, nodul ala devine mai puternic decat insusi firul si in timp se finiseaza la grosimea si supletea initala rupturii, dar azi firul asta mi-a dat batai de cap, nu mari, dar cat sa ma arda scaunul si sa nu pot sa stau locului 2 minute cap coada.

sper ca tu ai avut o zi mai buna!

ahh, si da, am citit azi o chestie foarte misto, un pasaj dintr-o carte, ca o oglinda pentru dimineata mea:

Ne odihnim; un vis are puterea sa ne otraveasca somnul.
Ne sculam; un gand hoinar ne strica ziua.
Simtim sau gandim; radem sau plangem,
Acceptam tandru durerea sau aruncam grijile deoparte;
Este la fel; pentru ca, vesela sau trista,
Cararea este inca libera.
Ziua de ieri nu va fi niciodata ca cea de maine;
Nu putem rabda nimic in afara de schimbare.

a plus tard! :*